Sonet 125

imaginea utilizatorului cvasiliu
Paris

Se-adună-n arcul palmei o recoltă
De stropi rătăcitori desprinși din trena
Scânteietoare-a bărcii pe de Sena,
În dangătele zilei, dezinvoltă.

Gălăgioasă, aprinzând sirena,
La umbra catedralei face-o voltă
Prin carnea tare-a undelor, spre boltă,
Dezvăluindu-și dinții și carena.

Mulțimi cochete trec pe curcubee
De piatră, de frunziș și de metal.
Fluidele orașului, la mal,

Se întâlnesc într-un sărut; pe-alee
Fanfare cântă muzică de bal,
Iar eu dansez; Parisul e femeie.

11 noiembrie 2007