Sonet 187

imaginea utilizatorului cvasiliu
CCLXVI

În ochii Lui nici biciul, nici hula și nici spinii,
Nici treptele Golgotei cu paisprezece maci,
N-au înecat cu rouă semințele luminii,
Cum a făcut-o poate trădarea celor dragi...
Și tu abjuri Iubirea: te-ncearcă îndoiala
Lui Simion și Iuda te vinde pentru bani;
Dau buzna înăuntru hienele și boala;
Și mă alungi tăcută la treize’ș’trei de ani.
Prin sufletu-mi de smirnă, ca un piron, cuvântul
Mi-l trec de-acum; sunt singur, molatic și nebun;
Sub talpa ta iubito mi-am pregătit mormântul:
Îmbracă-mă în giulgiu și iartă-mă de-ți spun:
“Căința ta deșartă, perfidă și târzie,
Nu-ți va deschide cerul și n-o să mă învie”.

24 IV 2009