Întotdeauna a existat în acest atavic pământ
Neregulata dorință ce așteaptă să fi încăput
În ce încă nu s-a descoperit din demult.

De aș fi știut să ucid ce nu se poate ucide,
Aș fi cerut fiilor mei să jure tăceri fratricide,
Și nașteri gratuite puțin sau mai mult insipide.

Aș fi adunat inimaginabilul de pretutindeni
În balena ce înghite mai mult decât oricine
Și ucide în vintre cuvintele cu inimi placide.

Apele potopului înghesuite le-aș fi strâns
Într-un nedesenat cuprins de ținut nepătruns
Arcă plină ducând peste mări lumea-n apus.

Autor acestor versuri fiind caut să îmi explic
Scrisul atent despre mine și despre nimic,
Fiind aici eu exemplul celui mai mic.