de mici suntem educați în pătrățele
distincte
câți pași trebuie să facă o fată
să fie femeie căutată ca un cal bun
(vândut încă din grajd)

piciorul mi l-au pus în pantofiorul mic de lemn
să nu-mi crească pretențiile

luxul:
ochii plecați
numărând pași și umbre
multiplicate în vis

în palma dreaptă
am o rană de câte ori am vrut să fug din legătoare

orice revoltă a murit cu picioarele desculțe
în plantații de orez

nu am mai plâns
ochii s-au îngustat
tenul s-a-ngălbenit
dar înlăuntru s-a făurit metalul

sunt ultimul samurai
țesând noapte de noapte
imperialul kimono cocorii aurii
brodați cu sânge

toți au o sabie ascunsă-n aripi

uneori îl îmbrac să nu-mi rămână mic
veșmântul de moarte
m-aș întoarce de dincolo să-l răscroiesc
să nu mă strângă

țes torcând ceața
o ultimă luptă
mai tare decât toate
urându-te cumplit

mi-a spus vântul că existi
a adus de departe răsuflarea ta
și-n apa râului ți-am zărit cupa

nu ești o umbră
ești un pericol
ai chip mandarin

te voi pândi la râu
vei fi o clipă fără spadă
te voi ucide

apoi
Sepuku voi fi eu