În livada de pisici cu ouă ochi am fost să culeg cireși
În prima mea primăvară în care am aflat că îmi doresc
Să scutur copacii care rodesc dincolo de câinii ciobanilor
Fructe cu sâmburi amărui pline de suc și culoarea sângelui.

A fost o întâmplare în care prindeam fluturi printre lilieci
Plini de flori de tei ce se scuturau târziu și înainte de mine.
Nu mai știam unde să pun moartea și unde să pun restul
Cuvintelor ce încercau să ne reprezinte sau să ne împartă.

Îmi era teamă de mine mai mult decât îmi era teama de noi.
Povară îmi era acest neîntemeiat gând dinainte de a mă naște.
Purtându-l arătam ca un copil născut cu piciorul drept stâng
Și cu ochii plini de ceață și mâinile căutând un alt început.