trecerea ta şi trecerea mea în veşnica repetiţie a morţii
viaţa ne duce bucată cu bucată
timp cu timp

cad stele din mărul pe care-l port în sân lângă primul păcat
au gust de ţărână
îmi pun în gând dorinţe neperisabile

ticăiau secundele treceau concav prin noi
dezordinea din sânge părea o fiară
smulsă din propria pădure

trecerea ta şi trecerea mea jumătăţi de lut deschircite
potop de hormoni

din coaja mărului ieşeau trenuri făceau lumea să meargă pe roţi
atunci tinereţea nostră a părăsit şinele
a luat calea lui Orin

nimic nu mai rămâne din trecerea noastră
decât această secundă
cu timpul său pur şi strălucitor ca o conservă