în fiecare depărtare există un gol
un fel de prăpastie întunecată în care poţi sări
fără să păţeşti nimic grav
sari pur şi simplu închizi ochii şi aştepţi
să te loveşti de ceva

golul depărtărilor nu poate fi umplut exorcizat fărâmiţat
de niciun om care îţi iese în cale
cu ochii tulburi te resemnezi în faţa singurătăţilor tale
şi aştepţi să doară

căderea în tine e un fel de implozie a materiei
un fel de naştere a unui nou univers
unul în care vei învăţa cu greu să îţi menţii echilibrul
un univers în care te vei proclama singur dumnezeu
şi pe care îl vei însufleţi cu oameni singuri
după chipul şi asemănarea ta
şi va fi seară şi va fi dimineaţă: ziua întâi

şi timpul va aştepta închegat în venele tale
tu vei şopti a trecut mai bine de un an
el va striga doar o noapte şi o zi

după şapte zile te vei odihni mulţumit vei bea lacom din uitare
începând de atunci umbrele universului tău de goliciune
se vor închina cu stăruinţă eliberării tale