Mă încrustez în cuvinte tăioase
mereu citind printre rânduri,
irosesc subterfugii, nu pot să respir
aerul vâscos de cerneală.

deseori răsfăţate de sensuri
mă irosesc în insomnii,
le aleg pentru fiecare rol
dintr-un creuzet cu lirism fracturist.

simt cum se ascund în gând
fac seducţii, fulguiesc reflexii
izvor clipocind cu idei,
până-n miezul nopţilor fugare.

sunt gata să le fiu prieten,
când bat la porţile creaţiei
să-şi verse lumina în versuri
scrise cu litere-n flăcări.

Întâmpin căderea lor în blestem
previn dezvăluirile secrete,
într-o lume golită de sens
unde oamenii mor neştiuţi.