într-o noapte am simţit
cum cerul umblă prin ochii mei închişi

când eram mic mă gândeam la acestă lume
deschideam cu ochii minţii cer după cer
nu ştiam care e ultimul cer
la sfârşit adormeam cu ochii roşi
de neputinţă
în somn o luam de la capăt
astăzi umblă timpul prin mine
ca un drumeţ printr-o ţară
de ruine

aştept vremea când antropologii
vor scoate os după os
de sub pietre

vor reconstitui vremea
când dragostea umbla pe pământ

. |