Nici nu te am nici nu te uit, amor rămas pribeag
A sufletului nostalgie în universul vag.
Azi ne-a ramas numai tăcerea,în doi s-o împărțim
Singurătatea și durerea ce ne-o împărtășim.

E stranie eternitatea la care am visat.
Speranța veche ce s-a stins, căzută în păcat,
Azi nu te am, amor, ce-n noapte m-alintai
Pe-a serii serenada la pieptul tău mă luai

Trăiam eternitatea atinsă doar de zeii
Ce ne huleau iubirea,ce n-au simțit-o ei.
Ne desfătam cu clipa trăită prin suspine
Căci nu erau cuvinte, amorul să-l exprime

Alinturile serii ne mângaiau în taină
Și ne vegheau tăcut, îngeri divini și stele
Eram ca doi copii, stingheri, nedumeriți
Căci tot ce-aveam frumos s-ă pierdem fu sortiți.

Nici nu te am nici nu te uit copilă cu ochii calzi
Dar ce-am avut de-a fost doar vis, din vise trăiesc azi.
Din mângâieri ce nu mai vin și clipele ramase
Să ne vorbeasă în prezent de dorurile noastre.