lasă-mă să fiu în faţa ta
ca o umbră de copac plecat la drum

te voi păta în treacăt cu
trupul meu de linişte
care a înghiţit în sec
mereu şi mereu

numai pentru tine toamnele
vor zidi în frunze chipul disperării
numai pentru tine
trista şi singura mea dragoste
se vor sinucide bufonii pe scenele îngropate
între noi
şi nimeni nu va şti vreodată dacă am fost
sau nu

lasă-mă
să îţi bântui moartea
prieten prefăcut în frânghie

cuvintele mele te vor găsi fragedă
şi singură
ca în cea mai frumoasă toamnă
din câte au fost vreodată