la răsărit de eden

imaginea utilizatorului Virgil
abis noetic

alergam
treceam prin zile
ca și cum ne-am fi ținut respirația
cu fiecare deget spărgeam
diafragma sîngerie a nopților
ne curgeau apoi clipele rotunde umede
peste marginile privirii fără oprire
înecîndu-ne în propriile gînduri
ca într-o magmă translucidă
pînă la sufocare pînă la desprindere
așteptam doar o mînă o atingere
un semn că totul e la fel de nestatornic
la fel de friabil ca înainte
că nici o siguranță nu ne amenință
prăbușirea entropică
desfigurarea treptată întru noetic
aproape goi deconspirați în zvîcnete zvonuri
zdruncinați ca niște atlantide
în abisuri concentrice gelatinoase
la fel de plăpînde ca pulberea nectarului
din pupilele unor albine uriașe
ne zbăteam orgasmic teluric
în catacombele tot mai strîmte
mai fierbinți ale inimilor noastre
neînvățate cu jocul mortal
neîmblînzit
al vieții

Comentarii

... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).

daca zici tu Sister, asa o fi, ca o zici parca din carte. Desi eu zimbesc si ma intreb care o fi poetul ca eu sint tare departe de asa ceva. Dar imi place ca te folosesti de comentarii ca sa mai prelungesti ceva din ce gusti. E si acesta un mod de a citi sau poate de a te lasa citit

Am devenit membru al acestei comunități tocmai din dorința și bucuria de a citi texte deosebite, de a comunica impresii, idei la un nivel elevat. Opinia că sînteți un poet de valoare nu este chiar unilaterală. Contribuția mea în cadrul acestei comunități este modestă dar sinceră. Ceea ce nu înțeleg uneori este de ce sînteți ca să spun așa, fără supărare, puțin caustic. Dacă interpretarea mea este greșită ați putea să ne lămuriți chiar dvs. înțelesul acestui poem. Îmi pare rău dacă fără să-mi dau seama am săvîrșit vreo eroare.