așa, deodată
m-am întrebat

cât de rău
la urma urmei
ar putea să fie?

tabără multicoloră mă așteaptă
oricând
sorbind absintul

obrazul meu abia pregătit
se deschide încet
ca un făcut
pentru vânătoare

în viața asta îmi spuneai
e imposibil să iubești
mai mult decât o dată

pe stradă la coadă
la bilete
sau pe un peron aiurea
vine mereu cineva care
desigur nu te iubește dar
îți cere ceva
și apoi îți propune
altceva la schimb

o regulă pe care nu a transcris-o nimeni
o regulă a reciprocității
de pe vremea războiului
de 100 de zile
din care niciunul dintre noi
nu s-a mai întors viu
să povestească

ci doar l-a dus acolo
prin noroi
prin zăpadă
prin nisip
cum s-a priceput
fiecare

obrazul meu abia pregătit
se deschide încet
ca un făcut
pentru vânătoare

lângă tăietura de cuțit
turnată în pahar începe timid
și caligrafic
să zboare