înghiţindu-mi din zbor
secunda fugară
poemul golaş abia
răsturnat din cuib
reuşi să-mi ciugulească
de jos
secundele toate

şi deodată se trezi
cu trei capete asasine
tustrele devorându-mi
minutele orele
zilele care
alergau fericite
spre mine

tata zisei atunci
dă-mi hainele tale de mire
calul şi Paloşeroul
cel cu care-ai tăiat
fotografia zimţată de mire
e rândul meu să răpun
nesupusul balaur

aşa s-a făcut
că se făcea şi mai noapte
în fiece veşmânt de cuvânt
al tatei şi-al meu
îndată ce era scris
şi trimis
în bătălia
cu groaznicul Poe-Zmeu

hârşti hârşti hârşti
îi retezeai cu înverşunare
cele trei capete neseţoase
dar pe loc răsăriră
altele nouă
cu mult mai avide
mai iuţi
şi mai nebuloase
cu limbi de foc
cu ochi de metaforă
fiecare căpăţină
îmi vâna timpul
şi fiecare
înghiţea orologii
clepsidre şi fusuri orare
şi cum îi săreau
capetele
pline de erori şi miasma
eşti un monstru
strigai
cum nu s-a mai pomenit
nici în scripturi
nici în basme

hârşti toate nouă
însă fiecare
gîtlej retezat
până la ultima silabă
câte trei câte trei
alte capete
puse rău pe gâlceavă

aşa Evul mediu
Era de Bronz
şi Epoca de Aur
toate se duseserăgâlgâind
pe trei guri
de balaur

iar pe altele trei
iubitoare de stiluri
(se vede că)
s-au dus calendarele
iuliano-gregoriene
din era pre-si postcomunistă

dar cele mai straşnice
erau fălcile care
începeau să-mi zdrumice
memoria
percepţia
şi aşteptarea

şi atunci încercând
să-mi caut
o clipă de răgaz
am cerut
un time-out
-la urma urmelor
ai putea şi tu să mănânci
feţi frumoş i prinţese
şi chiar ţări întregi
fără istorii şi steme
de ce tocmai timp
şi de ce tocmai vreme

-pentru plăcerea
lui illo tempore
şi pentru că totuna
tempora mutantur
în alte năluciri
apoi că şi eu
visez să-mi scriu
cel mai iubit roman
al pădurii spânzuraţilor
de amintiri

astfel mi se destăinui
poemul- balaur
plin e sfială
care între timp a crescut
cât Le bateau ivre
Faust şi Sakuntala

şi eu hârşti
alte rânduri
de tigve cu măşti
tot mai groaznic
trăind sentimentul
că dragonul creştea
şi creştea
întorcându-şi în juru-i
mai mult ca absentul

până când peste tot
şi de-oriunde ajunse
să-mi vâneze
timpul întreg
cu toate tainele lui
nepătrunse

aşa se încheie
la nesfărşit
povestea
acestui blestemat
Poe-Zmeu
ajuns iar şi iarăşi
să-şi devoreze sosia
propriului său
mereu mai nou
arha-
ism-
EU