*
căsătoria este sfântă, da,

când n-ai patru pereţi între care să-ţi
înşiri singurătatea
şi ai nevoie de un credit imobiliar pentru asta

căsătoria este sfântă, da,

când te-ai născut în fundul unui sat
de la marginea uitată a europei
şi vrei o viză pentru civilizaţia pe gratis

căsătoria este sfântă, da,

când au aranjat părinţii împăcarea între clanuri
dinainte de-a te naşte,
iar totul se-ntâmplă cât eşti pur
şi n-ai buletin încă

căsătoria este sfântă, da,

când poţi s-o baţi şi s-o violezi,
că tot la tine se-ntoarce, ca un mecanism ideal,
când îi tai nasul şi urechile
dacă-ndrăzneşte să se ofere altuia:
venus din milo în versiune postmodernă

căsătoria este sfântă, da,

când s-a-ntâmplat să se rupă
cele trei perechi de prezervative,
iar tribunalul familiei are verdicte seci, previzibile

căsătoria este sfântă, da,

când ai descoperit prea târziu
că minunile durează cât orgasmul,
iar totul se transformă, după cum spunea strindberg,
într-un război al creierilor,
într-o impotenţă senzuală în doi,
într-un exerciţiu zilnic de ignorare reciprocă,
dar care e mai incitant decât o fericire bucolică, inodoră,
nu-i aşa?

dar să nu uit: căsătoria este sfântă, da,
e susurul de taină al unui izvor,
e-o aripă de ledăbă, da,
în special când totul se desfăşoară
sub ochiul atotputernic al Domnului,
care se preface doar că nu vede
mâinile de infractori ale naşilor
care ţin cununiile ruginite
şi rânjetele complice ale socrilor
care au aranjat o afacere cu multe zerouri

zâmbetul de fericire al viitorului copil
va inunda locul:
peste trei luni el va păşi, prin cezariană, afară din uter
(şi nu dintre mărăcini şi flori ofilite)
în apartamentul-cutie,
plin până la dereglare
de reproşuri, palme, nopţi nedormite şi divorţuri,

contabilizate în nişte statistici
profane, prăfuite, pervertite