mă închid cu cruzime
între coperțile camerei mele
celor ce mor lîngă ușă
nereușind să-i descifreze titlul
le strig
ferice de cei ce nu mă cunosc
fiindcă ei tot mai pot
să mă ignore
paginile trec apoi răsfoindu-se
peste zile și morți
deveniți pulbere și sublim
un colț îndoit
prea tîrziu
se îndreaptă și doare