mi-am amintit de melodia
care a înduplecat mulțimile
„cine nu muncește nu iubește“
de aici travalii și zile
curg de la hesiod prin vene
spre punctele cardinale

o mască cenușie pe față
seduce rostul de mâini
sentimentul se diluează
ca preludiu de fii și fecioare
pentru noi exponate de panoptic

quae historia fuit facta poesis est

trec cohortele de miraje ale istoriei
iar cântecul delectează acum insomniacii