există o femeie
care poartă în ea toate tragediile pământului
când i-am aflat numele
m-am foit puțin m-am răsfoit
ca pe un dicționar
voiam cumva să învăț limba aceea în care s-a închinat
prima dată
o vedeam plecând mereu cred că eram puțin
caraghios
așteptam să cadă peste mine
un bloc un autobuz plin de nomazi ceva
orice
vă zic
cea mai mică tragedie își are locul ei special acolo
înăutru
să o fi văzut astăzi
cum își lingea rănile cum luau foc rachetele
când intrau în întunericul ei
ți-ai fi dorit poate
să treceți împreună strada
înainte să își mângâie în pace morții
cenușile pe care Dumnezeu le-a lipit de trotuar
cu gumă de mestecat
nu i-am zis nimic
poate doar pa ne vedem cât de curând
spre seară am tras lumina
înăuntru am tăiat-o în bucăți mici
am ascuns-o prin felinare
și iată-mă așteptând
Comentarii
o poezie care-i pacat sa ramana
caminante -
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
te felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
Multumesc frumos, chiar ma bucur ca
raulcoldea -
Multumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!