urăsc ploaia
nu-mi place să-mi plângă
îngerii-n urechi
sau să-mi şuiere-n ceafă
dogmatici prăfuite

mă intrigă bârfele
servite-n ceşti înalte
amorezate
pline până la refuz
cu deontologie

nici loc nu-mi găsesc în ordine
mai multă iubire
găsesc în haos decât
într-o monotonie
exclusiv virtuoasă