tot mai des mi se zbate ochiul drept
simt un cutremur deschizând falii printre gânduri
lumile născute în fiecare privire se iau la bătaie
îmi aduc aminte vremea când eram copil
bunica zicea e un semn rău şi alunga duhurile
descântând un cărbune
cufundat în paharul cu apă
îmi amintea de povestea din cartea Geneza
când un pământ curăţit ieşea de sub ape după potop

voi fi cîndva bătrân îmi spun
aproape orb
când se va zbate ochiul stâng
va cutremura timpul în mine
moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou