arty -
nu ştiu de ce m-au închis
am avut destui ochi sau prea multe virgule
poate că am apucat din umbra lor şi nu am dat nimănui
colţurile umede au făcut cuib la încheieturi
ele zilnic mă scot afară ca pe o fiară blândă
mă împiedic de strigătul păsărilor
şi cad la fiecare glonte tras în cer
îmi revin când aud oase
şi uşi de fier trântite peste degete
Poezie:
Comentarii
- păcatul finalului rotund -
a.a.a. -
Şi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
nu ei
arty -
Raluca, Adrian, merci pentru sfaturi, am ţinut cont, chiar şi am făcut modificări pe undeva.
deci la final e piedica, bine.. poate din motiv că am tăiat din el, mă gândeam să-l afişez cum a fost întreg, dar не стоит.