Alerg, alerg și nu mă voi ascunde.
Cămașa spaimei s-a lipit, încinsă.
Arunc o umbră de cuțit atinsă,
Dar ascuțișu-n inimă pătrunde.

Cad în genunchi, cu liniștea învinsă.
Nădejdea-n cerul gurii se ascunde.
Agonizez prin risipiri imunde,
Sub patima de josnicie linsă.

Cel ce ucide-mi stăruie în minte.
În patul tău rămân flămând amant.
Jertfești făptura mea pe-altar fierbinte

Și mă afunzi năvalnic în neant.
Să fiu răpus de-un gând e mai cuminte
Decât de tine în pustiu Levant.

25 octombrie 2004