peste tot unde merg văd ochi xenofobi. dimineaţa mă ia şi mă zvârle din casă,
mă urc în jeep şi plec la starbucks. vântul ascuns după plopi se ia după mine ca un
câine după stăpîn. la buford drive colţ cu millcreek crossing e o mare confuzie.
cineva dintr-un lexus îmi spune că trântită pe jos o scândură plină de cuie stă cu
limba scoasă la lume. pînă vine poliţia îmi cresc două junghiuri pe muşchii şezutului
iar la picioare am clei. în urma confuziei iau şi-un tichet.
la capătul răbdării abandonez timpul şi mă pun să scriu acest poem despre

...întoarcerea toamnei

e-o pace neprefăcută între mine şi ziua de azi.
eteric ne suspectăm totuşi,
eu aş cotrobăi-o prin buzunare,
ea s-ar colora în vineţiul din struguri.
gândurile mele plecate la vînătoare prin munţi
s-au oprit o secundă în antreul pădurii
să-şi consulte busola.
e toamnă
ar trebui mai puţină grabă
descleştare mai multă.
pînă şi dafniile din stropii de rouă se întorc cu burta la soare.
o umbră zugrumată zace pe iarbă
trei dinţi lipsindu-i din gură.
zăbăuc
ochiul meu stâng se împiedică şi cade
într-un măceş plin de culori.
în această zi ţin post şi tac

în loc de cafea beau zaibăr.