Îngerii au știut din primul cuvânt
Cum se va termina ce s-a început.
Unii, însă, au uitat cum se închega
În mintea Domnului eternitatea
Și în loc de nasturi la vestă și-au pus
Fermoare metalice și blugi marca Isus,
Iar în sprânceană, cu pearcing,
Lanțul ce ține candelabrul din naos.

Nenumărați cai fix mă privesc,
Ca pe o pajiște incomensurabilă.
De ce mi-ai dat ochi atât de verzi,
Spre a îmi paște lumea mirabilă?

Simt că mi se rup cuvintele.
Serile plâng. Înțelege cât câmp
Sterp am cuprins în cărămizi!
Peste el mă imaginez răsărind
Grâu împerecheat și sclipind.
Raiul și Iadul adânc licurind.