de aceea, preaiubiții mei, crestați-vă inima și osteniți în dragoste. dar va zice cineva: tu nu ești slobod. cuvintele tale sunt cuvintele unui mort. cum înviază morții, nebunule? boldul morții este în gura ta și e plină de sare. nebunule, dacă nu mor mai întâi, cum va striga: ieși afară și urcă pe cal?
da. așa. și când sameni, nu sameni doar un grăunte? și când seceri nu umbli cu snopii de aur în gură? și colții de argint ai fiarelor din efes au mâncat sânge cald și au băut lapte și miere la masa ta, belșațar. și acum iată mâinile mele au înflorit în deșert, dincolo de șipotul care îți bucură picioarele arse și ochii flămânzi. am oprit soarele și luna am ucis împărații i-am aruncat în groapa cu răgete. le-am jurat lucrul acesta. cine sunteți voi și de unde veniți?
șapte cămile cu aur smirnă și tămâie am suit și leșurile au căzut în pustia aceasta. când norul s-a ridicat am adus arderile de tot pentru târnosirea altarului. în ziua când mi-am uns trupul am făcut trei corturi aproape de scăldătoare am tăbărât. zeciuiala leprosului am așternut-o la ușa cortului întâlnirii ți-am lăcrimat picioarele și limba cu plumbi ai biciului. m-am uns cu saliva aruncată în tină și am văzut zidul plângerii. am tăiat urechea dreaptă și te-am auzit strigându-mă pe numele meu nenăscut. am pus mâna și am văzut spărtura. și îngeri de apă ți se roteau sub pleoape se scăldau munți de crysolit și albastru. iată-mă. numele meu este penia și coapsa mea șchioapătă. iată-mă. ia trupul meu și sângele meu și împarte-l celui care este mai mare și-mi va locui stomacul, la dreapta și la stânga mea unde-mi voi pogorî căpățâna. iată-mă. urcă pe mine, să prăznuim și să ne veselim la masa ta și în casa ta, tu cel al meu
el a răspuns: iată că vine făuritorul de vise. el avea șapte capete și pe fiecare câte șapte fecioare dezgolite cu ochii în mâinile lor albe ca lâna. și în mijlocul lor în mantie lungă și încins la piept cu un brâu de aur bătut a băut până la fund inima ta și a supt oasele tale de onix. și pielea lor se umfla cu trâmbițe de argint și cu aur bătut. când am văzut am căzut la picioarele lui ca mort. nu te teme mi-a spus. căci dragostea mea nu este din lumea aceasta. ea este deja și nu încă.
cerul s-a strâns ca o carte de piele răsucită
din el am făcut, iată, suitor în spirală
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Un fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
francisc -
generozitatea gestului tau nu poate decat sa ma bucure, constituind pentru noi toti un model atat in relationarea cu textul cat si in privinta relatiei cu celalalt, fratele nostru, omul... in ceea ce priveste textele noastre as dori sa stam, cand se va putea, la un pahar de vorba, spalat de ingeri... multumesc tie celor care ma citesc si, nu in ultimul rand, fulgerului divin acelasi,al dvs francisc, paratrasnetul