3 ori 7

imaginea utilizatorului Cosmacpan

Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionata pe caz de boala, suferinda cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabila la o intreprindere de mobila, inocenta si inca virgina;
George - subinginer la aceeasi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - tiganca, ghicitoare, 65 de ani, femeia care ii face curatenie Florinei;
Jenica - tiganca, ghicitoare, vestita pentru facerea se desfacerea farmecelor.

Locul actiunii :
Un oras, la fel de linistit ca oricare oras al acestei tari, cu oamenii sai buni sau rai, oameni mai mult sau mai putin creduli, oameni mai mult sau mai putin necajiti, oras cu strazile, cu casele, cu amintirile si povestile sale, povesti de dragoste, povesti de groaza, povesti.......

Suntem intr-un apartament de bloc de trei camere, modest dar cochet, in care locuieste Florina, pensionara pe caz de boala si fica ei Elena sau Leni, fiecare traindu-si visele, deceptiile si sperantele in camera ei, cu punti de legatura instabile si mai ales fara a fi prea bune prietene, ci numai mama si fica. Speriata ca Elena nu reusea sa-si gaseasca un prieten care sa-i asigure viitorul si sa-i dea siguranta unei casatorii si a unei vieti linistite si considerand ca viata trebuie inchisa in sabloanele sociale, Florina decide impreuna cu Elena sa apeleze la o ghicitoare pentru a indeparta vrajile ce-i legasera cununiile si mintile tinerei Elena, indepartand toti pretendenti de mana si inima ei.

Elena: Esti sigurã cã-i bine ce facem?
Florina: Altfel nu ti-as mai fi spus. Puteam sã fac totul de una singurã, dar e mai bine sã stii si tu. Doar esti direct interesatã.
Elena: Bine mamã. Si când mergem? Chiar astazi ?
Florina: Da draga. Am vorbit cu baba Maria. Trece azi pe la sase sã ne ia. Nu putem merge singure. Nici nu ne-ar primi tiganca.
Elena: Tiganca?
Florina: Da draga, ce te miri. Ai grijã numai sã nu-i spui asa. Toatã lumea îi spune Jeni blonda.
Elena: Si chiar e vrãjitoare?
Florina: Da tu. Cicã e cea mai bunã. Ghiceste în bobi, în cafea, în cãrti, toarnã cositorul, descânta de toate cele si cicã face si desface farmece de dragoste. Numai sã-si puna ea mintea si vine Gicu la picioarele tale ca un cãtelus.
Elena: Mamã.....
Florina: Ce-i?
Elena: Mi-e fricã...
Florina: De ce?
Elena: Nu stiu....dar simt ca nu-i bine sa......
Florina: Fii linistitã. Am auzit ca nu lucreazã decât cu biblia pe masã. Ori cã mergi la bisericã, ori la ea, tot aia-i. E curatã ca o sfântã. N-ai de ce te teme.
Elena: Dar dacã nu-i bine ce fac?
Florina: Nu fii proastã. Odata si odata trebuie sa te mariti si tu. Il iubesti pe Gicu?
Elena: Da....
Florina: Te iubeste?
Elena: Asa spune el.....de fiecare datã când suntem singuri, pe bancã, în parc, îl simt cum tremurã... tremurã, se bâlbâie si spune doar te iubesc.....
Florina: A încercat ....sã-ti facã ceva....?
Elena: Adicã?
Florina: Sã te mângâie....sã te sãrute.... mã rog....ceva......mai deosebit.....ti-a propus sa.....se culce cu tine....?
Elena: Mamã ! Stii bine cã nu l-as lãsa. Si nici el n-ar încerca fãrã voia mea. E prea bine crescut....
Florina: Niciodatã nu trebuie sã te încrezi în.....
Elena: In ce?
Florina: In bãrbati si in vorbele lor...... Te-ai îmbrãcat?
Elena: Nu mã vezi?
Florina: Asa mergi?
Elena: Da. De ce?
Florina: Mã gândeam sã-ti pui ceva mai....mai trist..... mai sobru....
Elena: Doar nu mergem la înmormântare....
Florina: Da asa e.....poate cã.....în fine, lasã....vezi cã sunã.....deschide tu, eu mã duc sã-mi dau cu niste pudrã pe obraz....
Elena: Bine.

Soneria sparte tacerea lasata . Elena se indrepta spre usa si o deschise. In cadrul usii, George intreba din priviri daca e singura. La fel de muta, Elena privi speriata spre dormitor. Se intinse sarutandu-l pe George. Sarut furat, sarut dorit....sarut fierbinte...

Florina: Cine e Leni?
Elena: Gicu. A trecut sã mã întrebe ce fac mâine searã. Vrea sã iesim la un film.
Florina: Da dragã. E tocmai bine. Bunã Gicule....ce mai faci?
George: Sãrut mâna. Am trecut s-o vad pe Leni. Uitati.....pentru dumneavoastrã.....
Florina: O, ce trandafiri superbi....pentru mine?
George: Da doamnã....
Florina: Poti sã-mi spui pe nume Gicule.....doar ne cunoastem de ceva vreme.....
George: Florina...
Florina: Da dragã......si zici cã treci mâine searã ....si.... o iei pe Leni la film....

In glasul ei se simtea o usoara unda de regret.

George: Da. Ruleazã un film nou...si m-am gândit....
Florina: Foarte bine....foarte bine....cred cã-i nemaipomenit......
George:Vreti sã....vreti sã-l vedeti?....As putea.....
Florina: Da?
George: As putea sã iau trei bilete.....
Florina: Adicã sã merg cu voi?.... Mai rãu v-as încurca....nu....nu....adicã......dacã nu vã deranjeazã.....
George: Deci pot sã iau trei bilete?
Elena: Mamã....
Florina: Da dragã? Ce e ? Te derajeazã? Dacã Gicu spune cã pot sã merg si eu.....nu-i frumos sã refuz....si vorba aia de cand n-am mai vazut un film....?
Elena: E sase fãrã zece....
Florina: Zãu? Gicule, te rugãm sã ne scuzi, asteptãm pe cineva. Trebuie sã facem o vizitã unei vechi prietene. Stii cum suntem noi.....batrânele....
George: Dumneata bãtrânã? ....Florina....
Florina: Bine nici chiar asa, dar oricum....ai putea sã-mi spui mamã.....
George: Florina.....
Florina: Da, da, da, mai vorbim mâine....Pa.
George: Sãrut mâna Florina....la revedere Leni....pe mâine......
Elena: Pe mâine......
Florina: Pe mâine.....
Elena: Uf. Bine cã a plecat.
Florina: Drãgut bãiat Gicu ãsta.....numai bun pentru ...tine....Ce-o fi cu Maria? Sper sã nu ne încurce baba asta.....
Elena: Hai sã iesim mamã. Asteptãm afarã. Abia nu mai intrã în casã.
Florina: Da ce-i cu tine dragã? Uiti cã de zece ani ne face curat de Pasti si de Crãciun? Bine, hai sã iesim. Ne mai plimbãm putin. Oricum nu-i bine sã ne vadã toti vecinii cã plecãm cu Maria. Hai !

Cele doua femei iesira pe aleea ce se pierdea sub bolta de trandafiri. Depasira coltul blocului si se pierdura printre trecatori. La coltul strazii se intalnira cu Maria care abia isi tara zilele sub cocoasa diforma. Plecara ratacind prin stradutele prafuite ale cartierului marginas.
Florina: Mai e mult?
Maria: Imediat cocoanã. Acusica ajungem.
Florina: Bine cã nu ne-ai legat la ochi. Oricum nu stim sã mai plecãm de aici. O sã fii bunã sã ne astepti. Trebuie sã ne scoti din vagauna asta.
Maria: Da cocoana. Ce nu fac eu pentru domnisoara Leni, mânca-o-ar baba pe ea. Cã doar o stiu de mititicã.
Elena: De unde....
Florina: Da dragã. M-a mai ajutat coana Maria de câteva ori. Pânã m-a pãrãsit prãpãditu ãla de taicã-tu. Nici ea n-a mai putut face nimic.
Elena: Pãi parca spuneai....
Florina: Da dragã. De zece ani ne ajutã la curãtenie....n-am mintit cu nimic.....
Maria: Gata cucoanã Florina.....am ajuns.....
Florina: Parcã ar fi în fundul iadului.....asa s-a lãsat întunericul ãsta....cum mai plecãm de aici?
Maria: Stai linistitã cocoanã....doar sunt si eu pe aici....
Florina: Deci cu banii....
Maria: O sutã cincizeci. Nimic mai mult. Doar dacã o fi ceva mai special....Stii tariful e....dupã serviciu....
Florina: Bine Maria. Deci tu stai afarã si ne astepti.....
Maria: Da cocoanã. Uite aici pe bancã stau....mai fumez o tigarã.....vãd eu....
Florina: Hai sã intrãm Leni !

Curtea gemea sub întunecimea tufisurilor. O potecã nãpãditã de iarbã se strecura printre ele. O fereastrã, lumina doar câtiva pasi, restul rãmânând ascuns privirilor. Stelele strãluceau încercând sã pudreze catifeaua noptii. Ajunsera la usa casei. Ochiurile de sticlã se ascundeau în spatele unei perdele de aticã, pleoapã transparentã ce lãsa sã se zãreascã interiorul slab luminat. Florina ciocãnii de trei ori si asteptarã câtva timp. O umbrã se strecurã prin lumina oarbã si usa se deschise scârtâind.

Jenica: Da?
Florina: Bunã seara. Doamna Jeni?
Jenica: Da. Ce doriti?
Florina: Am venit cu Maria. Zicea cã ne puteti primi.
Jenica: Maria??
Florina: Da. Baba Maria. E la poartã.
Jenica: A Mãriuca.....da...da...parcã....da....mi-a zis ea ceva....
Florina: Deci? Ne puteti ajuta?
Jenica: E cam târziu.....stiu ce sã zic.....
Florina: Ea zis cã trebuie sã ajungem pe înserat, cicã-i mai bine.....
Jenica: Da...da...da....
Florina : .......deci ?
Jenica: Bine. Hai intrati. Despre domnisoara-i vorba.....parcã.....sau am înteles gresit?
Florina: Da, asa e. Vrem sã....
Jenica: Hai repede, intrati !

Usa se închise, azvârlindu-le în penumbra camerei. Fâsia de luminã le arãta drumul spre încãperea cealaltã. Mobilele grele se trãgeau somnoroase la o parte, lãsând calea liberã. Camera de lucru era luminatã de un candelabru cu sapte brate, fiecare având în capãt câte un bec la fel de chior ca si o pisica urduroasa. Jeni se asezã pe o pernã uriasã la o masã rotundã cu picioare mici, curbate. Le fãcu semn sã se aseze, arãtându-le alte douã perne. Leni îsi aruncã privirile, încercând sã cuprindã toatã taina acelei camere. Camera pãrea o cutie de bijuterii din cauza covoarelor ce atârnau pe pereti. Perne mari, ocupau întrega dusumea ce îsi arãta luciul doar ici si colo. Masa mai mult se ghicea sub greutatea catifelei de culoare verde. In mijlocul mesei un glob de sticlã sau poate de cristal, cum vãzuse prin câteva filme, lânga care odihnea un set de cãrti unsuroase, destul de ciudate prin formã si aspect.

Jenica: Da drãgutã. Sunt cãrti de tarot. Putinã lume mai stie sã citeascã în ele.

Lena ridicã privirea cãutând ochii ce-i urmãreau gândurile. O piele mãtãsoasã si curatã se întindea peste fata fãrã vârstã. Ochii negri ca douã sclipiri de iad încercau sã se ascundã sub sprincenele ce mãrgineau o frunte boltitã, luminoasã, ce gonea destul de departe pãrul de culoarea nisipului. Trupul solid, bine legat, ascundea fãrã pic de sfialã vârsta, pãstrând urmele unui mijloc subtire si a unor sâni platurosi dar totusi obraznici.

Jenica: Hai sã vedem palma mai întâi. Ea ne spune tot ce stie.

Lena întinse palma dreaptã. Tiganca se uita, plimbându-si degetele lungi, frumoase, parcã mângâind palma netedã. Mii de ace se infigeau zdrentuindu-i palma si o caldura ispititoare se strecura ostenindu-i ochii. Fruntea i se umplu de o sudoare rece si lipicioasa.

Jenica: Ciudatã palmã. Nici nu trãiesti, nici nu mori sau poate amândouã odatã. Parcã ai dispare, parcã te-ai topii ca un fum, parcã viata ta s-ar scurge dupã alte legi. Nici copii nu se vãd, nici inel sau verighetã....Ia sã vedem si mâna cealaltã. Da...destul de ciudat. Cunosti un bãiat.....bun.....da n-o sã ai parte de el....nici de copii...nici mãcar nu se pune problema cãsãtoriei......Uite, liniile tale....parcã apar, parcã dispar, ca valurile mãrii. Aici le vezi, aici se preling pe nisipul malurilor. Da, da, da....sã vedem ce spun si cãrtile...

Jeni luã cãrtile unsuroase si începu sã le amestece, miscându-si buzele într-un ritm ametitor, schimbând rãsuflarea într-un suierat. Lãsã cãrtile, bãgã mâna sub masã si scoase un pachet de tigãri. Isi luã o tigarã, o aprinse si trase cu sete câteva fumuri.

Jenica: Fumati?
Florina: Leni nu fumeazã, iar eu...doar câteodatã mai stric câte o tigarã. Sufãr cu inima.
Jenica: Nu s-ar spune. Arãti destul de bine.
Florina: Vai, mersi. Si doctorii spun cã noi ãstia “inimosii” murim tineri.....adicã îmbãtrânim mai greu, avem pielea întinsã.....ca la copii.....
Jenica: Tare as vrea sã pot murii si eu asa “inimoasã”. Cred cã te sorb bãrbatii pe stradã.......
Florina: Vai de mine, dragã. Am fatã de mãritat. Cine sã se mai uite la mine....asa bãtrâna....se poate doamna Jeni.....
Jenica: Se poate drãgutã.....tu sã fii sãnãtoasã.....

Tigara se scrumea între degetele ei risipind un fuior subtire de fum.
Jenica: Ia sã vedem fetito, te-ai gândit la ceva? Ia sã vedem.....ce picã......
Incepu sã întindã cãrtile ce se învârtejeau pe masã, în fata ochilor. Figuri ciudate se perindau într-o înlãntuire periculoasã, gonindu-se, chemându-se, cãutându-se. In cerc, în cruce, însirate pe trei linii, pe coloane, zbãtându-se sã scape din cele douã mâini frumoase ce le frãmânta. Lena privea cele douã mâini hipnotizatã. Nu vedea decât degetele lungi, frumoase, ce se ascundeau sub inele strãlucitoare. Da. Pânã acum nu vãzuse inelele. Palmele se terminau în acele inele de unde continuau degetele.

Jenica: Da fata mea. Nu stiu ce te-a fãcut sã vii la mine dar bine n-ai fãcut. Nici nu stiu dacã sã-ti mai spun ceva.
Elena: Voiam sã stiu ce-i cu viata mea. De fapt, mama a spus sã venim. Voia sã stie dacã Gicu e bãiat bun, ce are de gând cu mine, dacã o sã ne cãsãtorim....voia sã stie dacã trebuie sã se pregãteascã de nuntã.....
Jenica: Da...da...da...
Florina: Am zis cã-i mai bine sã vedem ce ne asteaptã....stii coanã Jeni....sunt femeie singurã........ divortatã....voiam sã stiu...mã rog, sã vãd norocul fetii...poate n-o sã aibã ghinionul meu ....sper sã fie mai norocoasã.....cã Gicu pare bãiat bun.....as vrea sã stiu ce are de gând....
Jenica: Da..da..da...ce sã zic....de bun, e bãiat bun....dar nu se gândeste la ea decât pe jumatate....mã rog ...mai mult se gândeste la ea în casã, la casã....parcã vede prin ea....pare cã are pe altcineva în gând.....o fi vreo prietenã....
Florina: Vezi Leni....am fãcut bine ca....
Jenica: O prietenã....o femeie....poate cã mai este cineva în casã....
Florina: Doar noi douã.....dragã Jeni...
Jenica: Da...pare o prostie.....da parca mai mult la dumneata i-ar fi ochii....nu, cã m-am prostit....
Florina: Cred si eu.....cum asa....doar sunt femeie serioasã....cum sã mã uit la un copil.....doar e putin mai mare decât Leni...
Jenica: Asa am zis si eu....o prostie....uite fetito..ce scrie aici....mã rog... asa zic eu... zice cartea de fapt....uitã-te tu la mine....îmi ceri sã te ajut....chiar de te ajut, chiar de nu, stii tu vorba aia ...ce ti-e scris în frunte-i pus....sau poate mai bine nu te-as ajuta....mã rog....tu vrei sã te ajut sã-l prinzi pe bãiat în mreje....sau poate cã nu vrei tu....nici tu nu stii...da bine n-o sã-ti fie....
Florina: Ce tot spui acolo, madam Jeni....Gicu e baiat bun?
Jenica: Este, asa se aratã.
Florina: Il iubeste?
Jenica: Asta ea trebuie sã stie mai bine...
Florina: El o iubeste?
Jenica: Asa si asa...e cam îndoit....parcã nu stie nici el bine...
Florina: Ce trebuie sã facã ea ca sã limpezim treburile ?
Jenica: Partea proastã e cã nu stiu dacã sã-i spun....inima-mi cere sã nu-i spun....soarta îmi cere sã-i spun....
Florina: Madam Jeni....am venit sã ne spui...doar plãtim ca oricare alta....ca sã ne ajuti....
Jenica: Da drãgutã, dar vezi tu....fata trebuie sã hotãrascã.....
Florina: Spune madam Jenii si pe urmã hotãrâm noi....ce sã facem....
Jenica: Bine drãgutã....cum vrei....da costã.....
Florina: Am zis doar cã plãtim.....
Jenica: Deci, cam asa stã treba....fatã dragã.....tu trebuie sã faci totul.....as putea sã fac si eu dar nu se poate. Nu pot întoarce eu roata destinului.....tine minte te rog....e greu....deci....
Florina: Hai dragã, ne spui odatã....
Jenica: Da drãgutã, eu cu fata vorbeam. Trebuie sã jurati cã tot ce o sã aflati nu veti spune altcuiva, cãci se rupe taina vrãjii....
Florina: Bine draga, jurãm...
Jenica: Deci fii atentã : dacã vrei sã-l ai pe bãiatul ãsta îti trebuie sapte cepe, sapte broaste si sapte cãni noi, nefolosite....te duci la un grãdinar si-l rogi sã te lase sã-ti alegi sapte cepe....tu trebuie sã le scoti din pãmânt....când le scoti, trebuie sã repeti de fiecare datã “ceapã iute, ceapã dulce, adu-l pe Gicu la mine în curte”....iei cepele si le duci acasã....te duci si cauti sã prinzi sapte broaste.... aici poate sã te ajute careva, de fapt orice ar fi, dacã nu le prinzi tu trebuie sã le plãtesti.....le prinzi si le duci acasã într-un borcan cu apa si cumperi si sapte cãni la fel......e clar ?
Florina: Da coanã Jenii, zii mai departe...
Jenica: Când ai toate lucrurile astea acasã, vezi cum faci sã îi ceri un lucru....o batistã, orice, dar sã fie lucrul lui....ei si acum vine partea cea mai grea....continui doar dacã te simti în stare.....
Florina: Zii......
Jenica: Bine cucoanã....eu vorbeam cu fata.....
Florina: Da dragã....cu fata....
Jenica: Deci......dacã te hotãrãsti s-o faci, te duci la bisericã si aprinzi o lumânare pentru iertarea pãcatelor.....dupã, care te întorci acasã.......iei o andrea si cele trei lucruri : cepele, cãnile si broastele......te asezi lângã aragaz si lasi andreaua sã se încingã la foc, dupã care iei o ceapa si înfigi andreaua încinsã în ceapã si spui “cum sfârâie fierul încins, asa sã sfârâie inima celui prins” adicã numele lui Gicu si faci asa cu fiecare ceapã.....pe urmã iei legãtura de busuioc de la icoanã si o treci prin flacãrã spunând : “cum se suceste busuiocul, asa sã mi se suceascã norocul” si apoi o înmoi în apa din borcanul cu broastele.....si faci asa de sapte ori....apoi încingi iar andreaua si când e rosie, prinzi o broascã si îi pui andreaua pe ochi si zici : “broascã râioasã, broascã pãcãtoasã de lume lepãdatã, de Maicã blestematã, cum fierul pe tine te pârleste, asa pe Gicu dragostea-l orbeste, si la mine el se gândeste”....apoi arunci broasca într-o canã....si tot asa cu cele sapte broaste.....pe urmã peste broascã pui câte o ceapã si o crengutã de busuioc pârlit.....dupã asta aprinzi un chibrit si în timp ce arde spui “Tatãl nostru” si arunci chibritul în apa din borcan si tot asa de sapte ori.....când ai terminat si cu asta iei borcanul si zici : “apã de rugãciuni sfintitã, apã de flacãrã încãlzitã, pãcatele mi le spalã, cum speli busuiocul din oalã, dragostea lui sã creascã, doar pe mine sã mã iubeascã ....cum ceapa-i ascunsã sub brazdã, pe alte femei sã nu vazã,....cum broasca se ascunde sub ape, la alte femei sã nu cate....cum toarta-i lipitã de oalã, asa sã-mi stea Gicu în poalã, cum oala tãndãri se face, ce e fãcut nu se desface” si apoi torni apa în cele sapte cãni, dupã ce ai înmuiat batista lui în apã si o pui în sân . Toatã trebusoara asta trebuie sã o faci pe searã astfel cã atunci când termini trebuie sã fie noapte deasã afarã. Iei cele sapte cãni fãrã sã versi apã din ele si pleci. Prima canã o spargi undeva în fata portii, apoi câte o canã la fiecare rãspântie în asa fel încât ultima canã sã o spargi în poarta cimiturului.....

Lena se ridicã brusc si fugii afarã. Madam Jeni se ridicã anevoie, privind banii întinsi de Florina.

Jenica: Draga mea, sã stii cã nu-i de glumã. Lasã fata în pace. Dacã vrea si crede cã trebuie s-o facã, s-o facã dar n-o cicãlii....las-o ca pe ea....ca bine capului nu-i vãd.....oricum.....pe dumneata nu te împiedicã sã ajungi la liman.....oricum iesi la mal.....ori cu ea ori fãrã.....si încã ceva ....nu mai trimite pe nimeni la mine....uitã cã ai fost aici......dacã nu as fi jurat......nici nu-ti luam banii.....la revedere......nu se multumeste.....ai grijã ! e întuneric......

Florina iesi în întunericul dens ce se lipea de fatã ca o cremã. La poartã Lena tremura în bratele Mariei, bâiguind vorbe fãrã sir....

Maria: Cum e cocoanã ?
Florina: Ca dracu Maria ! Am venit sã aflãm si noi ceva si mai rãu ne-a zãpãcit de cap....Am dat banii de pomanã....
Maria: Nu vorbii cu pãcat, madam Florina. Sã stii cã Jeni blonda e cea mai tare, nimeni nu pleacã de la ea nemultumit, dar dacã ea zis cã....
Florina: Ce a zis ce n-a zis, cert e cã nouã nu ne-a spus nimic. Ne-a zãpãcit de cap, ba cã Gicu e bãiat bun si cã o iubeste, ba cã n-o iubeste si de fapt iubeste pe altcineva, ba cã în palma ei nu vede nici cãsãtorie si nici copii dar i-a zis ce sã facã sã-l prindã în mreje.....tot felul de prostii.....mai bine te rugam pe tine sã ne deschizi cãrtile o datã de douã ori, cã doar te cunosc si mã cunosti....am fi iesit mai ieftin si mai onorabil....dar acum.....
Maria: Doar nu-ti pare rãu de bani, coanã Florina.....
Florina: Pentru câte a fãcut, cred si eu.....a boscorodit ceva acolo....cicã descântece.....mai rãu a speriat-o pe Lena....chiar asa Lena....ce Dumnezeu ai sãrit asa.....mai rãu m-ai speriat....
Elena: Mi-a fost fricã mamã....n-ai vãzut ce trebuia sã fac?
Florina: Ei lasã, cã dacã e, te ajut eu.....doar sã ne hotãrâm......si fac eu ce trebuie....
Elena: Bine dar nu stiu dacã vreau.....
Florina: Tu nu stii nimic.....lasã cã vãd eu ce fac....pãcat sã-l pierdem pe Gicu.....zãu.....altul ca el nu stiu dacã mai gãsim......
Elena: Doar nu-l luãm amândouã ?!
Florina: Lena ! Ce-i cu tine? Sigur cã nu-l luãm amândouã.....dar ori si cum.....îmi e ginere....trebuie sã vãd pe seama cui mã las la bãtrânete.....
Maria: Coana Florina....
Florina: Da Maria....
Maria: De acum cred cã vã descurcati si singure......sunteti aproape de casã.....eu vã las.....vreau sã ajung la Nelu mai repede.....sã-i dau ceva de mâncare.....
Florina: Tot cu prãpãditu ãla de Nelu esti ?
Maria: Da cu cine pãcatele mele, cã doar eu l-am luat.....de patruzeci de ani.....
Florina: Bine Maria. Când ne mai vedem?
Maria: Pãi de Crãciun. Dacã aveti nevoie de mine.....mã chemati.....
Florina: Pãi dacã se mãritã Lena.....o sã facem putinã ordine prin casã.....poate cã dau si o mâna de var prin casã....sã mai schimbe aerul.....
Maria: Bine madam Florina......bineânteles cã vin....cum sã nu vin s-o vãd pe dom’soara Lena mireasã..... la revedere....

Florina: La revedere Maria.....

Seara se strecura alene printre crengile prafuite de seceta.O adiere matura aerul descalcindu-l si racorindu-l. Pe o banca scunda, la umbra unei tufe de liliac, cele douã femei stãteau adancite in mreaja gandurilor, sorbind din cestile de cafea. Soarele ranit, lasa in urma ceva din clocotul sangelui rarit invesmantand frunzele ce stãteau sã cadã intr-o mantie rosiatica.

Jenica: Ei Mãriuca, Mãriuca, ce-ti mai fac oasele alea bãtrâne ?
Maria: Ce sã facã Jenico, mã târâie de colo, colo, cât sã nu zac.....Da tu? ce mai faci?
Jenica: Stau. Si bine fac. Am rupt-o cu toate clientele, de când cu pocinogul.....rar când mai întorc câte o carte....
Maria: Auzi dragã ce sã-ti facã.....mãcar dacã erai vinovatã....mare bandit.....
Jenica: De unde sã stiu cã mi-l scoate dracu în cale tocmai pe el....pãrea un jerpelit....nu dãdeai doi bani pe el.....da ce sã-i faci....asa-i când e sã se întâmple....
Maria: Dacã stiai ce-i poate pielea....
Jenica: Da dragã....de unde sã stiu ce-i cu el.....îmi spunea mie ceva.....palma aia a lui....pe care am si simtit-o.....si cãrtile....parcã nici nu voiau sã se deschidã.....semne.....
Maria: Da Jenico.....semne.......semne pentru sapte ani.....
Jenica: Sapte ani mi-a mâncat banditu din viatã cu puscãria lui cu tot......cei mai frumosi ani ai ai mei....si de ce?.......cicã tãinuire.....furt....înselãciune.....ce, parcã eu le chemam.....veneau singure ca mielul la tãiat.....
Maria: Câteva ti-am adus si eu Jenico.....sper cã nu esti supãratã.....
Jenica: Lasã Mãriuco ! Dumnezeu e mare....le vede pe toate.....în fata lui mã stiu nevinovatã.....si vorba aia....el le judecã pe toate.....
Maria: Sã nu-l supãram pe Dumnezeu cu necazurile noastre.....mãrunte.....
Jenica: Asa este.....si ce ziceai cã s-a mai întâmplat......cu ele?
Maria: Pãi ce sã-ti spun, Jeni dragã....madam Florina a tot stat pe capul fetei pânã a plictisit- o... ..bãiatul venea tot mai des....da parcã numai pe ea o vedea.....pe Lena nu.....pâna la urmã fata s-a hotãrât.. a cãutat tot ce i-ai zis tu atunci....sapte cepe, sapte broaste si sapte cãni noi ......a fãcut tot ce i-ai zis tu sã facã si a plecat cu cãnile, sã le spargã......s-a dus...... si dusã a fost....a cãutat-o politia un an de zile, dar parcã intrase în pãmânt.....bãiatul a tot trecut s-o mângâie pe biata mamã de pierderea suferitã, pânã când a simtit cã nu mai poate trãi, cã nu mai poate trãi el nemângâiat de biata femeie....dupã juma’ de an madam Florina se cãsãtorea cu Gicu.....ce sã-ti mai spun, cã dupã vreo patru ani, la insistentele paznicului, politia a luat acte la mânã si au intrat în cimitir....paznicul parcã înebunise.....zicea cã plâng mortii în morminte .....cã vine ziua de apoi.....ziua judecãtii....au cãutat peste tot si când au deschis un cavou, au gãsit-o acolo.....da dragã.....Lena era acolo....albã la piele si la pãr si înebunise..... povestea despre cei sapte iubiti ai ei.....au dus-o la spital.....la nebuni.....nimeni n-a mai vãzut-o afarã....numai în spital....pe urmã s-a aflat cã fusese tinutã acolo în cavou de sapte borfasi....bãtãusi....golani...care o urmãriserã în noaptea când plecase cu cãnile.....de câte ori erau fãrã femei se duceau la cimitir...si ori cautau un mort proaspat.....ori.....da dragã.....toti sapte odatã.....mã mir cum de-a rezistat biata fatã......cam asta-i tot ce stiu.....
Jenica: Si-am zis eu atunci....n-au vrut sã mã creadã.......dacã as fi putut spune tot....da nu stiu... ..parcã aveam buzele legate....nu-mi ieseau vorbele din gurã....aveam gura plina si nu puteam sã spun nimic.....

Maria: Destinul dragã Jeni......ãsta-i destinul......
Jenica: Pacat de fata......de cate ori ma mai gandeam la ea mi se facea pielea de gaina si mi se strangea inima.....acu’ trebuie sa aprind de fiacare data o lumanare si pentru ea....ca doar eu am prapadit-o....
Maria: Si cu tine si fara tine tot asa s-ar fi intamplat......vezi bine......tu te zdrobesti si pe ma-sa nici capul n-o doare.....
Jenica: Piaza rea.....
Maria: Femeie chinuita si ea......divortata......cu o copila dupa ea.....bolnava.........
Jenica: Si cu ochi dupa barbati.....
Maria: Femeie chinuita.......
Jenica: Prea ii tii partea....
Maria: O stiu de prea multa vreme.....ceva, ceva mi-am bagat si eu coada prin viata ei.....eh.... tineretea....
Jenica: Sapte ani....sapte ani Mariuco......anisorii mei Mariuco......

Soaptele se pierdura intr-un plans plin de suspine si sughituri.......noaptea clipea din miriadele de ochi neobositi ce scrutau nemarginirea suferintei omenesti......sapte ani.....o sclipire si clipele trec ca gandul, furate de valurile involburate ale timpului.....ce-s sapte ani la urma urmei ?

Teatru: