Da, ai dreptate!
Plâng la toate înmormântările străine,
pentru toți străinii înmormântați
și mai ales pentru mine.
Mi-e dor de cei veșnici așa cum mi-e dor de tine:
dimineața când mă trezesc,
seara când adorm sau nu adorm,
și de fiecare dată când îmi dau seama
că nu fac nimic să te iubesc mai mult.

Asta sunt!
Tristă pentru cei care pleacă,
tristă pentru cei care rămân.
Nu îmi plac sicriele cu capace,
florile coroanelor de brad
și iubirile nemărturisite.

Nu am vrut amintiri cu tine
din nici un cimitir, din nici o moarte.
Dar iată-mi sufletul pictat cu un gol
pe care simt că o să-l umplem împreună.
Cineva săpase o groapă,
altcineva țipa să nu arunce nimeni cu pământ.
"Aruncați cu zăpadă!"
Eu...nu am aruncat cu nimic.
Tu...ai rămas deasupra gurii deschise,
sprijinind pe umeri cerul,
ca un om care nu cunoaște altă cale.