Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...