Lângă teiul înflorit din streașina turlei
Bat aritmic slujba ce stă să înceapă.
Parfumuri încolțesc sub coama fântânii.
Înlemnit rugându-mă ca o toacă.

Tot sap uși de biserici în pietre de râu
Lăuntric împodobindu-mă cu apă puțină.
Și apoi mă-mbrac și mă-nfășor până-n brâu
Din sclipiri mă zidesc în lumină.

Smulg cuvintele cărții sfinte din rădăcină.
Până dau de carnea care le-a scris
Și caut în sângele ei obsedat de țărână
Alergând după împlinirea marelui vis.