Doi copii galbeni bat mingea în parcare. Maşinile se feresc la fiecare şut. Doar mîţele ascunse printre roţi tresar şi miaună. La geamuri bătrînii privesc agitaţia, scuipă în sîn, unii înjură. Impasibili, copiii galbeni lovesc mingea şi ţipă cu putere. Doi copii roşii se alătură copiilor galbeni. Babele ies la geamuri, înlocuiesc moşii saturaţi de atmosferă albastră. Babele nu au dinţi, molfăie cuvintele cu greutatea plumbului ce îl purtau în măsele.
În partea dreaptă a parcării, în locul plin cu verdeaţă, creşte un copac negru, cu frunze arămii. El creşte cu o viteză de neimaginat, bătrînele nu îşi abat ochii de la copacul acela. El pare un făt-frumos, îşi ridică fruntea încreţită şi cîntă melodii de dor şi de ţară, peste gardul viu cu flori albe. Majoretele dansează pe o melodie neauzită. Au fuste minuscule, albastre cu buline albe. Dansează pentru copiii galbeni şi roşii, sfidînd sobrietatea copacului. Din cînd în cînd se urcă pe masa de beton, unde odinioară jucau şah tinerii.
Babele nu au fost majorete, ele aveau uniformă şcolară, cu pătrăţele albastre şi albe. Costa numai o sută de lei, se găsea pe toate mărimile. Babele aveau cravată roşie, cu tricolor, le sclipoceau ochii privind feţii-frumoşi. Pe vremuri aveau dinţi albi, sănătoşi şi cîteva plombe.

Copiii galbeni sunt strigaţi de la geam de către mama galbenă. „Nu venim” zic, bătînd mingea împreună cu copiii roşii. Mama galbenă iese cu o curea de piele, loveşte copiii galbeni şi babele aplaudă pe la geamuri. „Bine le face” zic babele, „bine ne face” zic copiii galbeni. Mamele roşii curg de la balcoane, înroşesc pereţii gri ai blocurilor. Parcă arată mai frumos cartierul viu colorat. Roşul se încheagă spre negru, vine poliţia şi urcă în dubă doi copii roşii. În Spania taţii copiilor roşii primesc vestea cea mare. Se fac galbeni la faţă, urcă în avion şi se îndreaptă spre ţară. Melodiile de dor şi de jale curg peste aerul rarefiat al înălţimii, ele oxigenează creierele. Taţii devin roşii, aşa cum le stă bine, coboară cu picioarele pe pămînt şi înjură superb. Copacul înverzeşte într-o clipă, babele îşi lasă dinţii la vedere, într-un surîs al buzelor nepătate, moşii sar sprinteni din pat şi ies afară să bată mingea. Copiii galbeni devin şi mai galbeni, îşi strîng mamele de gît pînă ce iese roşul pereţilor pe asfalt, apoi încing hora cea mare.

Poliţia dă cu spray peste tot, lacrimi adevărate şi sentimentul cravatei roşii cu tricolor.
În parcare ultima limuzină stinge farurile, pisicile îşi reiau locul călduţ şi alăptează căţei. Mîine e duminică, trageţi perdeaua.