Sonet 166

imaginea utilizatorului cvasiliu
Sub clopotul de sticlă

Sub clopotul de sticlă,-n depărtare,
Doi pescăruși încălecați pe briză
Reînnoiesc pariul fără miză
Și urcă în spirală către soare.

Se-asează-nvingătorul pe baliză
Când flacăra în jurul lor tresare
Și-și scutură de umbre și de sare
Penajul ciufulit. Înc-o repriză:

Un dans lasciv pe sârma ce desparte
Nuanțele de-albastru; dintr-odată
Prin susurul domol de valuri sparte,

În țipăt lung mi se așează-alături
Un zbor învins de neguri, ca o pată
Pe conul de lumină dintre pături.

5 VII 2008