E putredă sub mine dușumeaua
și-n gemene pâraie cad chirpicii,
umbriți de șobolani. Azi cucuveaua
ascute dinții scârbelor și fricii.

Mă zbat să scap din sutele de gheare
prin poarta raiului, spre valea verde,
târându-mă, când altă târâtoare,
un sânge rece, șerpuind, mă vede.

Sunt tatuat călduț, de-un roșu dulce,
cuneiform pe trup, un Crez se scurge,
felina își arată colții-n cruce,
de parcă crucea mea nu mi-ar ajunge

și mă ridic să fug de prădătoare.
Din patru zări mi-a mai rămas apusul,
n-am suflu, mă-ngustez, în față-mi sare
gorila și mi-apune neajunsul.

Planează vulturi, stau coioți la pândă,
am întinat gradina Ghetsimani
cu leșu-ntre măslini, pe iarba crudă:
- Smulgeți-mă, mușcați, ființe stranii!