și am văzut marea tolănită la soare ca o broască țestoasă
cele două tropice se jucau în nisip
un râs de begonii se plimba pe alei cu
mirosul de pește

departe se certau valurile

îmi tatuasem o iguană pe umăr
și-acum ispășeam pe-o insulă imaginară pedeapsa

nu mai e voie sa faci contrabandă cu iguane
nici măcar cu alea din tezele lui darwin
cele tatuate pe pielea ta sînt protejate de lege
am aflat

niște mofturi hibride mi-au zis: injectează-te cu ele
în pântec fetusul lor țipă de foame

*

mi se făcea foame de jungle și nisipuri
ațipisem
am tresărit la râsul unor eucalipți…

în brațe cu tablele legii venea dimineața
eu țineam pe genunchi tabla înmulțirii numai ca să n-adorm
ne-am sculat amândoi în picioare
după un secol ne-am dat mâna și am făcut armistițiu
ea
să-și culce copilul în cribul cumarinelor mele
eu
să-mi hrănesc iguanele cu lapte de lumină abandonată

*

mă chemaseră vulturii sculptați pe basilica San Isidro
să le-nvăț puii să zboare
mi-am luat cele trei aripi
și dicționarul de zbor
și-am plecat cu inima-n cizme.

nu e ușor să faci icarisme!

am zburat prima dată în meridian.
cel mai mic pui nu ieșise încă din ou
dar l-am învățat să plonjeze ca un asteroid.
avea eleganța pufului de nor agățându-se de cel mai îndepărtat viitor.
puiul mijlociu
care plângea de frică
l-am învățat să zboare
în culoare.
când a ajuns în roșu s-a spânzurat de o petală de mac
înțepenită în seară.
ipsosul remușcărilor a fost o povară!
am vrut să-l îngrop în goluri de aer
dar îmi uitasem sarcofagul acasă…
al treilea și-al patrulea pui
i-am dus cu zăhărelul până la piscul silabelor
și i-am încredințat babelor
babele din Bucegi sunt încă tinere, nimeni nu știe când s-au născut
(era într-o Vinere)
acolo,
de-atâta splendoare,
în palmele bătrânelor dochii vulturii mei și-au pierdut ochii
refuzând să mai zboare…

eu,
prin nori cu rece angoasă
cu cizmele rupte și cu trupul mai greu,
cu aripi ciuntite în ego-ul meu
mă-ntorc
revoltat
în lumea țestoasă…