O iubeau doi tineri. Unul –
Rotund și bogat ca un soare;
Celălalt – plăpând și tăcut
Ca o lună.

Primul i-a spus : Te iubesc
Cum iubesc dansul și primăvara ;
Al doilea i-a șoptit ca o boare: Tu ești
Primăvara.

În inima ei apele s-au tulburat,
Căci primul tânăr i-a întins
Mai apoi, douăzeci și cinci
De trandafiri.

Și-atunci pe obrazul ei
S-au prelins perle; primul dintre ei
S-a repezit să le culeagă
Cu un sărut;

Al doilea însă a scos o batistă
Și i-a tămăduit ochii
Spunându-i : Nu poți oferi flori
Primăverii.