poezia este o fată stranie
după care întorci capul ușor
fără să știi bine de ce o faci
ca o iubire despre care
nici nu știi dacă
ai ratat-o sau
nici nu a fost de fapt
nimic decît
acea senzație
ușor amețitoare
de gol inefabil
în zona plină cu fluturi
a stomacului
acel gust
puțin acrișor
ca după un sărut
despre care știi
că nu îl mai poți avea
în același loc
în același timp
în același univers
unde atomii moleculele fotonii quarcșii
tensiunea ta arterială liniile de cîmp electromagnetic ale pămîntului
cantitatea de adrenalină numărul de morți pe secundă viteza de rotație a căii lactee
mai pot fi
încă o dată
la fel