mi-a spus răspicat și sincer:
atât vei scrie cât vei suferi
nu-i de glumă nici cu viața la fel
cum nu-i de glumă nici cu versul
sufletul îți va fi trup iar trupul suflet
nici unul nici altul poartă a sărutului ci punte
între un frate drac care te conduce
și altul care te primește
vei privi literele ca pe o funie cu săpun rareori
ca pe un braț compostat de o inimă
vei muri atât de des încât
nu vor mai exista pe lume iubiri noi
care să te plângă
vei slobozi în lume poate
câteva gânduri întregi cu mâini și picioare
mai multe însă
gânduri cu dizabilități și boli cronice care circulă
gratis cu orice mijloc de transport.
mi-a spus sincer:
bagă-ți mințile în cap și cuvintele în tăcere
mărită-te și rămâi însărcinată măcar o dată
cu oameni, nu cu idei.
Comentarii
despre finaluri si inceputuri
ovYus -
in afara de: "sufletul îți va fi trup iar trupul suflet" - inversiune truistica plată- aceasta arta poetica a ta (pe care o resimt gravă, adâncă și tristă...) imi pare drept culme a liricii tale de filiera filosofică. ai mai ajuns la o sinteză, ai mai mușcat o dată din fructul oprit -dătător de știința descompunerii ființei... deși nu se anunță prin nimic, eu întrevăd o înviere în peisajul conturat rândurile "poeticei arse". nu de alta dar porți atât amar al morții (și îi simt gustul aievea...) încât ești pregătită de Anastasie. poema ceasta e ca noaptea dinspre Vinerea Mare spre Sâmbătă. iar Finalul inaugurează Începutul...
despre morti si invieri
merveille -
mi- a placut comparatia ta intre poema asta amara si noaptea dintre Vinerea si Sambata Mare...s-ar putea sa ai dreptate- e pe aproape o Inviere si poate inca o moarte, si poate inca o Inviere si poate inca o moarte....cam asa-i cu poetii astia:-), si nu numai cu ei. Multumesc pentru semn si pentru purtarea de grija