silvius -
Imnul florilor
în noaptea întunecoasă mersul tău grăbit
dorm cu stelele în carul mare
dimineața vin fluturii să mă certe
de ce am lăsat luna dincolo de nori
dar te aștept pe tine, am uitat cuvintele
prin care mă înțelegeam cu fluturii
fântânile îmi arată troițele și drumul
zilnic mă caută caii de noapte
lângă porțile deschise se plimbă câmpia
în care locuiau odată dropiile
dimineața vin fluturii să-mi cânte
imnul florilor
împart cu păsările bucuria
de a fi împreună cu tine
să simțim mirosul ierburile crude.
Poezie:
Comentarii aleatorii