noi cartografiem beulahland iubito
o decupăm din poveşti ca pe-o gratuită casiopeie
lumea asta ne este străină
ea nu ştie că am intrat în viaţă mergând de-a-ndărătelea
c-am ars toate punţile care ne duc spre ea
că-n indescifrabila noastră încrâncenare de a rămâne verzi
stă o iarbă ne-nspăimântată de fulgere

lumea
uite
e plină de monitoare
din când în când pe câte unul apărem şi noi
ca doi pechinezi sub perfuzie
la căpătâiul pleoapei stă dimineaţa de veghe
marginile acestui drum pe care umblăm au fost
mâncate de ghiocei
în gălăgia lor albă ne-am înecat noi temerile
nemărginirea stă pe soclul ei azuriu şi ne claxonează
pe scara absolută (urcând) ne învelim cu fântâni
furişându-ne în colivia îngerilor ca două petarde

niciodată iubito pântecul lumii nu ne-a fost aliat
în el arătam ca nişte amfipode
ultrasonicele ne diagramau cu adâncuri în tălpi
doctorii ne-au pus amilografe în gură
să vadă dacă suntem grâu sau neghină
noi ne-am ridicat însă ca doi maci în lanul de orz
tatuaţi cu eclesiaste pe inimă
sămânţa luminii a dat lăstari în epsilonul dragostei noastre
vântul ca un mărfar ne-a dus carisma în depouri stelare
în chivotul nostru plin de zile a înmugurit toiagul aaronic
literele tablelor legii au incubat o mie de primăveri care
joacă desculţe prin bălţile cerului

beulahland iubito
e ceea ce vezi
întinde mâna şi pipăie-i poalele
piaptănă-i buclele galbene
suntem ca două scântei volatile cu plus infinitul pe buze
lipsiţi de sânge şi carne intrăm in tunele de silk
ne stingem devorând aurore

"I'm a million miles away sailing like a driftwood
on a windy bay..."

ecoul tot mai atenuat al vocii lui rory gallagher şi-al ghitarei
de aur încet încet ne canonizează.