lumina are uneori alt nume
e ca și când ai sta pe o bancă
un batrân agață un lampion în mijlocul străzii
și lumina coboară pe caldarâm
o portocală alunecând printre degetele unui copil
acoperă totul
și bătrânul a rămas prins în ea
un cărăbuș care înoată
în infinitul broșei lui de chihlimbar

*

plecai prea des
prea departe
la noi în grădină
vedeai fructul cum crește sub soarele blând
simțeam cămășa lipită de spate
și biclicleta gonea pe drumul de țară
mereu gata să te-ajungă din urmă
mereu suficient de lașă să facă asta
când mă opream la margine de drum
autobuzul se micea în zare
o omidă pufăind zgomotos
în urma mea
simțeam cum umbra crește trist

*

presupun că lucrurile au o măsură a lor
o nucă nu poate fi niciodată
cât un labrador
o nucă va fi mereu
fix de mărimea unei nuci
mama o va lua în palme
ca pe un pui de gâscă
cozonacul va crește-n cuptor
odată cu poveștile ei
și orice drum ai fi bătut
lași vorbele să-și înfigă rădăcina
în podeaua bucătăriei
până când simți cum
te-mping pe derdelușul lor fantastic
și de abia atunci
ești cât o nucă
în palma mamei
iar clipa e atât de mare
încât te poți cuibări în ea