nou testamentală

imaginea utilizatorului nicodem
abrastol

car în piept o boală ascuţită
ca un vârf de baionetă rupt
ca o melodie profeţită
din refrenul căreia mă-nfrupt.

sufeream până mai ieri de astmă
ca un Iov al soartei sufeream
parc-aveam în osul minţii plasmă
cu Dalila parcă mă luptam.

sufeream stingher, precum profetul,
cu o vadră de dureri în dinţi.
mă dureau Sihemul şi Tofetul
rădăcini rămase din părinţi.

necheza pe dealuri Galileea
noatină ieşită la păscut
toţi copiii mei născuţi din Lea
îşi făceau Ierusalimul scut.

mări mediterane mă cerură
Ionă strecurându-mă în chit
ruga mea se rumenea în gură
ciot de zbucium încă nerostit

şi din Zabulon şi din Neftali
gaidele luminii m-au sedus
ca un fel de blânde represalii
funii peste amânări mi-au pus

de demult aud o amintire
cineva mă varsă în aval.
port în ochi o boală de iubire
un abrastol nou testamental.