pot să-mpartă și să coloreze hărțile cum vor
și-n rusă și-n romînă ăsta-i glod moldovenesc și ăsta-i aer moldovenesc ca ceața dimineții
aceeași dincoace și dincolo de prutul de ale cărui ode ni s-a acrit

încolo, peste dealuri, orașul doarme
aici, între dealuri, se îngînă de zi, iarba scurtă și creață și cu paie prin ea lasă pămîntul jilav să respire-ntr-o cărăruie spre ocol
capra o fătat, în cîteva luni iezii o să mi se urce-n spate cînd o să mă ghemuiesc, proști și albi și veșnic dezorientați o să behăie
nu știu de stîncile din munții depărtați dar încă le au în sîngele lor domesticit

un braț de ciocane, o gură de aer, un zîmbet pentru nimeni decît
pentru perjii și zarzărul și gutuii care se chircesc tot mai mult cu anii
și fundul grădinii e mai aproape, tot mai aproape
doar asfaltul și promisiunile și indicatoarele rămîn dintotdeauna la patru kilometri nord

mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii
scot o cască, mamaia mă cheamă în chileri să mănînc
din putină brînză de capră
și-n ipod funk
de dimineață undeva între dealurile vasluiului într-o ogradă totuși indentificabilă pe google earth