e zodia şopârlei, spun bătrânii,
când fără de răcoare rămân nucii,
strigoi se-ascund în umbrele fântânii
şi se topesc strămoşi sub talpa crucii
şi cumpăna amiezii a crăpat
şi macii sângerează prea curând
şi apa-şi face-n prund de albii, pat,
spre tainiţe din miezuri lunecând.
în cuib ascuns, lent şerpii se-ncovoaie
foşnind a pustiire şi-a nimic
se uscă buza pietrei după ploaie
şi râu-şi plimbă peştii morţi în dric.
învârtoşată, luna curge-n gârlă,
fierbinte ca o piele de şopârlă.
Poezie:
Comentarii
stefan doru dancus -
Ai reusit sa faci conexiunea intre 2 imagini diferite - asta e de apreciat. Numai la cei care lucreaza de multa vreme cu literele acestei limbi le reuseste transplantarea unei imagini in alta. Nu stiu cine esti, desi ti-am citit si celelalte texte. Pot spune ca esti un strop de apa vie in arsita literaturii romane. Si asta o spun eu, unul ce sunt deja in Istoria Literaturii Romane. Doamne, mai sunt poeti pe-aici! Recidivez, desi am zis ca tac. Iata aurul: pentru ca pot citi asa ceva, de aceea il dau. As da o mina de aur pentru cei ce scriu asa ceva. Cum zici? - "si cumpana amiezii a crapat"? Ma-nclin, domnita. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
Sancho Panza -
Dancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
bobadil -
Sa zic ce nu merge in poemul asta, ok? "fara de racoare raman nucii" o tentativa de a reda imposibilul printr-o metafora greoaie si o consonantica in "n". "si se topesc stramosi sub talpa crucii" - doar pentru ritm (sub apasarea crucii ar fi introdus muzicalitatea) plus imaginea deplasata de "topire" sub "talpa crucii" care, desi materializeaza simbolul, pierde expresia din versul anterior. "fosnind a pustiire si-a nimic" - o tautologie nesustinuta decat de dragul rimei. Oricum, apreciez aceasta incercare de "fals-sonet" (chiar fals) ca atare. Insa cu asemenea tentative sunt cat se poate de exigent. Mai ales ca iubesc genul. Bobadil
Sancho Panza -
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana