Virgil -
februarie
uneori
zilele sînt un castel din oase albe
cu porți sticloase
spre nopți de absint
atunci nebunia devine pretext
pentru curajul
de a intra pe ele
fără călăuze îmbrăcate la modă
și fără prejudecăți improvizate în pripă
ca într-o poveste lipsită de respirație finală
dintr-un spital perfect
ascuns
ultimă redută
în această revoltă deznădajduită
a visurilor
numită februarie
Poezie:
Comentarii
Sapphire -
Virgil nu cred ca am citit undeva o imaginea mai aproape de realitate a acestei luni... coborarea din iarna spre iarna. Nu stiu sigur, dar parca mi-ar suna mai bine "prin ele" (porti) decat "pe ele". Chestia cu nebunia devenita pretext e cu atat mai reala si de forta cu cat ieri am scris ceva (ce inca nu s-a conturat definitiv), in care scriam despre aceeasi ciudata perceptie. Asa ca, again, reusita prindere in cuvinte (yac, stiu ca "reusita" nu suna bine, ma iarta, intelegi tu ce am vrut sa spun).