Pictură de Ion Vincent Danu
oroare
în palme țin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicațiilor
apologetice suspine
logic înlănțuite
între ideal și trezia
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuvinte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
ca să te simt mai adânc
e ca și cum am vorbi
învinovați
nerușinați
ca de o carne
ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii
înainte de Vicenza
nu eram eu..
Experiment literar:
Comentarii
Aranca -
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
Ioana Dana Nicolae -
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.