oraşul nostru iubite
este zidit de viu în zăpadă
maşinile trec galeş prin canioane
de-alungul străzilor
meteori invizibili repetă ritualul
arderii în cădere
funinginea lor îngheaţă în stratosferă
şi mă îngroapă cu ninsoare obraznică
în jur aud motoare confuze
şi fâşâitul iepurilor miopi săpând
galerii în troiene
tu vii încet apăsat adânc amânat
te-aş aştepta o veşnicie aici
lângă tăişul lopeţii şuierând în omăt
tot mai aproape
rece colivia braţelor tale respiraţia
atât de fierbinte
dureros viscolul dinţilor nerăbdători
geminide în rodia inimii
răscolită