Cuie

imaginea utilizatorului Djamal

Sorin are gura plină de cuie
cu privirea-n jos
le scoate unul câte unul
le înfige-n tălpi
ca niște rădăcini

pleoapele
i se mișcă ritmic
după bătăile ciocanului

pantalonii săi
au șapte petice mari
după culoarea fiecăruia
își numără zilele

Sorin se alungește pe spate
gol și alb
cu ochii plini de pași
și de sunete

el are atâtea cuie
în jurul său acum
iar pantalonii
îi sunt undeva
în mijlocul unei haite de câini

Comentarii

Surpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal

cu deosibita bucurie, placere a fost din partea mea. va multumesc pentru perceptie si apreciere onorat de vizita

erata deosebita