semănăm tot mai mult cu o inimă
în care se adăpostesc liliecii
înaintea vânătorii de fluturi

ori cu două vapoare lunecând în derivă pe-o mare
în formă de clopot
acul busolei ne izbește de pereții sticloși
ecoul se îngroapă-n recifuri are buzele vinete
ne-au răgușit sirenele
și farul acela nu se mai vede

corul repetă
nu
se
mai
vede
nu se mai vede

intonăm diminețile de la capăt
cu degete veștede
până când lumina se dărâmă-ntre noi
a venit primăvara - îți spun
toti poeții au scris despre asta
în curând mugurii vor înălța cerul cu doua octave mai sus

trece bucuria prin piața tăcerilor noastre, nevăzătorule,
trece în pas cadențat
și eșarfele zilei de mâine flutură-n vânt
ca un sunet de corn
într-un teatru ruină