În colecția ta antichizată
Am fost o piesă neclasificată
Sacadat și nesigur eu mă mișcam
Căutând ceea ce altădată eram.
Exponatul central bunicul era
Căldura-i din ochi ghiocei înflorea
Între palme-nghețate-n artroză
Parkinson renegat de nevroză.
Piulița de bronz, pendula dulap
Patefonul uitat din colțul cu plăci
Tabloul cu marea și-un dig fără cap
Cuțitul de-argint tăind timpul în hălci.
Cântarul de-alamă, pianul uitat
Candelabrul ce-alungă spaima sub pat
Vaza Ming și-un sfeșnic cu braț de argint
Radioul cu lămpi unde cântă Peer Gynt.
Amintiri înramate, scrisori de amor
Nopți de jar ce-au murit și iubiri ce mai dor
Tu și eu, statuete din lemn de piper
Ochi întorși în trecut, răsuflări care pier.
Eram rază de soare și boare de vânt
Când m-ai luat și m-ai smuls din pământ
Cu trei vorbe m-ai dus în colecția ta
Timpul mușca și ne-mbătrânea.
Comentarii
montecristo -
Costel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.