cum ar fi să facem dragoste
eu ridicând un pod din mâini cum făceam în copilărie iar tu
arcuindu-te deasupra lui a curcubeu?
rarefiindu-ți respirația cu fiecare pas înainte al oștilor ce împing dincolo de capăt
un car roman de luptă
cetățile din mine ar cere îndurare cu brațe de caracatiță
într-un târziu, trupul, obișnuindu-se cu răcoarea zidurilor prelinse
te-ar lăsa să urci pe un everest unde nu a ajuns nimeni
locul acela din mine,unde tu, iubite ai înfipt un sceptru
ca într-o stampă japoneză, călare pe un dragon fermecat
s-ar numi pământul lui Laur
Lauryannus's Land
sunt când ciută
când o leoaică desfăcându-și învelișul umed să îți hrănești senzualitatea
sunt o hrubă de verdeață.. în care
planezi ca o păsare a zboruri ,
sunt umărul pe care se așează uliul din tine,
sunt ochiul din care ciocul tău ia boabe mari de fericire,
sunt panglica cu care treci învingător maratonul prin viață,
medalia care îți va îmbrăca în aur spiritul
poartă-mă în tine peste zi
ca și cum m-ai duce spre casă pe drumul dinspre infinit,
în armură
călare
iar eu fragilă,
la pieptul tău visând o casă de lemn
Comentarii
bobadil -
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
queen margot -
andrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
bobadil -
Katya, asta e riscul meseriei pe internet, accese simultane si alte coincidente. Oricum, cred ca pe noi doi nu ne mai suspecteza nimeni demult ca ne-am vorbit dinainte :-)) La multe lecturi viitoare, Andu
Virgil -
da, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
queen margot -
dumneavoastra cand sunteti fericit, scrieti despre cruzime? daca da, va sfatuiesc sa va lasati de poezie si sa consultati de urgenta un medic.o sa va ajute la preludiu sau postludiu
Ecaterina Bargan -
car roman ar suna mai bine careta romana. rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine. vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum. mai trec, mai citesc. astept ceva mai bun.
queen margot -
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
Ecaterina Bargan -
in primele doua expresii ma refeream strict la stridentele sonore. "ar_ro", "rare_re".
Virgil -
iata queen margot cum ai reusit sa ma amuzi de dimineata. e ridicol raspunsul tau. asta trecind penste ofensa. am insa senzatia ca nu ai capacitatea sa intelegi comentariile mele. habar nu ai ce inseamna eu poetic. probabil tu iti descrii aici experientele erotice si noi nu stiam. pur si simplu comentariile mele te depasesc. imi pare rau ca mi-am irosit timpul sa il scriu. lasa, e bine cum scrii. bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti.
queen margot -
mie nu mi se pare ca penita domnului andrei moldovan murdareste cu ceva imaginea poemului meu, e dreptul domniei sale sa o acorde iar al domniei tale de a spune ce vrei. chiar de a trage cu pusca in aer. e vanare de vant. dra bargan, urechea mea e obisnuita cu stridentele poetice. mi se trage de la muzica atonala pe care o tot cant de o vreme incoace. eul liric are dreptul sa prezinte intr/un poem absolut orice, chiar si o experienta erotica, atata timp cat descrierea are legatura cu literatura. va multumesc pentru atentia acordata poemului meu. mai exista si alte tipuri de reflexe decat cel pavlovian.
bobadil -
Sa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
Virgil -
wow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
bobadil -
Acum, drept e, si eu ascult sex pistols si motorhead si am erectii vanjoase dar nu vad ce are sula cu prefectura. Virgil explicatia ta e subtirica, penita mea e de apreciere la adresa acestui poem de dragoste pe care l-am simtit. Iar tu cand iti pierzi atentia (in sensul dat de castaneda) devii grobian mai ceva ca un broker de asigurari literare. Bine ca nu ti-ai pierdut si simtul umorului, iar daca e sa vorbim de ego cred ca pe acest site nu exista nimeni, absolut njimeni care sa aibe un ego mai mare decat al tau, inflamat ca baloanele acelea pe care le lansau pink floyd la concerte (stii ce reprezentau nu?) si care ajungeau finalmente sa incurce zborurile regulate de pe heathrow. Revenind, sa nu amestecam autorul cu opera intr-atat incat sa ajungem sa spunem ca dali a fost schizofrenic iar van gogh nebun (poate ca au fost, dar ce importanta are asta?) Eu n-am ras ca tine, dar m-am distrat amar pe seama comentariului tau, la urma urmei fiecare cu ce-l doare. Andu
Virgil -
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
bobadil -
Marturisesc ca raspunsul tau Virgile este nu doar efervescent si suculent, dar m-a si facut sa ma duc in fata oglinzii si sa-mi rad barba pan-la os. Cine o mai zice de acum incolo ca Profetul nu are simtul umorului, uite asa (urmeaza semnul acela cu indexul incovoiat) sa se faca! Ce e al tau al tau ramane! Multzam si scuze Katya de off-topic. Andu