Chiar dacă zile n-au trecut
Eram călăul iluziilor deșarte
Aveam o slujbă. Eram respectat,
Chiar dacă lumea nu știa ce fac.
Visele lumii treceau prin mâinile mele,
Le potriveam ștreangul, acoperindu-le,
Iar gluga zădărniciei, le ascundea șoaptele.
Ajunsesem la perfecțiune: 6.7 secunde!
Și treaba mergea strună, lucram curat,
Fără strigăte, fără remușcări, fără durere.
Totul a fost bine, până-n ziua când am uitat
Să pun gluga unui vis. Iar spaimele lui
Au rămas să mă bântuie toată viața.
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
mi-am permis o varianta: Aveam o slujbă. Eram respectat. Visele lumii treceau prin mâinile mele. Le acopeream soaptele cu o glugă pe urma le puneam repede streangul de gât. Ajunsesem la perfecțiune: 6.7 secunde. Treaba mergea strună, lucram curat. Fără strigăte, fără remușcări, fără durere. Până intr-o zi când am uitat să pun gluga unui vis iar spaimele lui au rămas să mă bântuie toată viața. mi-a placut ideea. si ultimele doua strofe.
Sancho Panza -
a, da...si cred ca as elimina gerunziul din titlu. de ce nu...Spanzuratul, simplu?
Cosmacpan -
Adriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.